Traseul Contamine din Petites Jorasses

Avem o fereastra de 2 zile de vreme buna si hotaram sa facem traseul Contamine din Petites Jorasses, a carui schita o primim de la un spaniol cu care ne-am imprietenit in camping.

1300 diferenta de nivel, TD, 5c
Prima ascensiue : Bron, Contamine, Labrunie, 20-21 august 1955

Dimineata facem un « gros matinée » cum zic francezii, ne lasam timp sa ne pregatim bagajele cum trebuie si pe la ora 2 dupa masa ne indreptam spre gara Montenvers pentru a lua trenuletul ce ne va duce pana la ghetarul Mer de Glace. Incredibil cum turistii se inghesuie si tin cu tot dinadinsul sa intre in fata noastra in trenulet, in ciuda rucsacilor mari clar vizibili din spatele nostru.

Pe Mer de Glace si pe ghetarul Leschaux inaintam destul de rapid si pe la 6 seara ajungem la refugiul Leschaux. Mai sunt doua echipe, niste francezi care vor intra in Anouk tot in Petites Jorasses si doi cehi care planuiesc sa intre in Colton MacIntyre in Grandes Jorasses.

Mancam ceva de seara, ne pregatim rucsacii si stam cu ceilalti la o poveste sa admiram apusul de soare inainte de a ne baga in pat. Inteleg de ce-i place lui Mihnea asa de mult refugiul asta, privelistea care o ofera amplasarea lui inspre Mer de Glace pe de-o parte, iar Grandes Jorasses pe cealalta e superba.

Nu prea reusesc sa adorm si la 2 :30 cand suna ceasul, as mai tot ramane macar cateva minute in sac. Mancam, ne echipam rapid si o dam la vale, pe urma la deal.  Sunt uimita  cat de cald e. Mie, care imi e tot timpul frig, mi-e foarte cald ! Coboram scarile de la refugiu, recuperam pioletii si coltarii lasati cu o seara inainte la baza scarii si ne oprim pe morena pentru a ascunde o parte echipament ce nu vom lua cu noi. Deviza noastra : light and fast. Noi am crezut ca suntem light si chiar si fast, pana i-am vazut pe francezi, clar mai inaintati in varsta, trecand rapid pe langa noi rapid cu doi rucsacei mici mici. Ne tinem si noi dupa ei pe morena, apoi prin zapada, facand slalom printre crevase, ajungand la baza peretelui odata cu ivitul zorilor. Mihnea pleaca cap si planul e sa mergem coarda intinsa cat se poate. Imi vine randul sa plec si intru entuziasmata in traseu. Insa entuziasmul imi piere destul de rapid, inca dupa prima lungime. Mainile imi sunt  inghetate si nu reusesc sa simt deloc stanca. Incep sa ma tarai prin toate fisurile si ceva nu mi-e clar : asta e gradul 5 ? Sunt eu chiar asa de varza ?? Probabil… Insa Mihnea ma asigura, explicandu-mi ca gradul 5 in marii pereti nu-i acelasi cu gradul 5 de la faleza. Stiam asta, dar totusi…

Ne dam rapid seama ca schita care o aveam noi nu corespunde  cu ce avem in fata. Mihnea, nu stiu cum, dar se descurca, gaseste tot timpul pe unde sa o ia. Din cand in cand mai dam peste niste pitoane, multe dintre ele fisurate si peste anouri rupte atarnand pe dupa cate un tanc, asa ca toate regruparile sunt facute pe nuci si frienduri. Trecem peste cateva pasaje frumoase si incep sa ma mai obisnuiesc cu stilul. Trecem o data peste ruta Anouk si ajungem intr-un punct unde dupa schita ar fi trebuit sa o luam in stanga, doar ca in stanga erau doar niste bolovani care nu par prea stabili. Mihnea incearca sa inainteze, dar se intoarce din cauza bolovanilor. E deja ora 2 si daca vrem sa ajungem in aceeasi seara la Chamonix, ar cam trebui sa incepem rapelurile. Doar ca traseul Contamine fiind foarte intortocheat, retragearea se face pe Anouk, fiind tot spituit. Stiam dintr-o alta schita ca mai trebuie sa ne intersectam o data cu ruta Anouk. Avem doua variante, ori rapelam de acolo pana ne intersectam din nou cu Anouk, ori mai inaintam in speranta ca nu suntem prea departe de a doua intersectie. Hotaram sa mai inaintam si bine am facut, pentru ca urmeaza 3 lungimi foarte frumoase. Ne intersectam din nou cu Anouk si hotaram sa incepem rapelurile. Am parcurs in total 18 lungimi, si nu mai avem mult pana sus. Insa cum nu cunoastem retragerile si vremea incepe sa se strice, hotaram sa incepem retragerea si sa incercam sa ajungem in Chamonix in aceeasi zi. Regruparile sunt foarte bune si suntem amandoi uimiti de ce mare diferenta e intre calitatea stancii din Contamine (destul de friabil, intortocheat) si Anouk, un traseu de gradul 6b pe o stanca curata, fisuri si dale frumoase. Dupa 10 apeluri ajungem in sfarsit jos. Ne echipam rapid, mancam un baton de cereale si o dam la vale. Ne mai uitam inca o data la perete numa sa vedem ca déjà e aproape in intregime inghitit de un nor negru. Ca deobicei, la coborare mi se pare mai greu decat la urcare, soarele a mai inmuiat zapada si trebuie sa mergem cu grija pe panta destul de inclinata, alunecam pe rand dar reusim sa ne oprim in piolet. Urmeaza un zig zag intre crevase pana ajungem la locul unde ne-am lasat restul echipamentului. Reorganizam bagajele si o dam rapid la vale pe ghetar. E déjà ora 20:30 si mergem rapid ca sa prindem cat mai mult din drum pe lumina. Intunericul se lasa cum ajungem pe Mer de Glace, dar inaintam inca destul de rapid. Coboram pe partea stanga a lui si mergem paralel cu o crevasa care se face din ce in ce mai mare si nu se mai termina. Deja e bezna si nu inteleg ce-i cu gaura aia imensa in stanga mea. Incepem sa ne intrebam, da pe unde am urcat ? Tot pe aici !? Da nu era gaura asta ! S-a surpat ghetarul intre timp ?? (la ce te face sa te gandesti oboseala, deshidratarea si bezna) Eeee cum e vorba aia, iarna nu-i ca vara si noaptea nu-i ca ziua ?!? Mai continuam un pic, dar gaura nu dadea semne ca ne-ar lasa sa trecem pe undeva pe partea cealalta la scarile ce duc la Montenvers, asa ca hotaram se ne intoarcem si sa trecem de crevasa mai sus. Intre timp imi sucesc si glezna, parca numa asta mai lipsea. O luam incet incet in sus si cum putem trecem pe partea dreapta a ghetarului. Nici unul nu mai zice nimic si mergem in liniste mai departe. Datorita ochilor de vultur ai lui Mihnea gasim scarile destul de usor si ajungem rapid in gara. E deja ora 23 :30 si parca cu o glezna care ma doare nu prea mai avem chef sa mergem pana in Chamonix. Ne instalam frumos pe bancile din gara, facem o supa si somn de voie ! « Trezeste-te, a venit trenul » aud ca prin vis. E 8 dimineata si eu as mai tot dormi. Imi intorc capul si printre gene vad cum oamenii ies grabiti din tren. Sar ca arsa, pun mana pe toate fara sa le mai bag in rucsac si fug dupa Mihnea. Trecand printre multimea care venea din contrasens, intrezaresc o privire ce se uita la mine cu mila cu sunetul aferent de « ooooo ». Nu stiu cum aratam, adormita, cu caciula stramba probabil si toate atarnand de pe mine, din moment de am starnit o astfel de reactie, dar stiu ca am dormit foarte bine pe banca in aer liber!

Galerie foto

 

 

 

Ultimele ture ale membrilor nostri

PARTENERII NOSTRI

Mewi

Compressport

Marmot

Artmatch

Sponser