Alpi iunie 2006

Am plecat sambata dimineata din Timisoara cu noaptea in cap si doi rucsaci de caciula .Planul era sa ajungem candva duminica la Chamonix , dupa care sa incercam sa urcam pe Mont Blanc binenteles daca vremea ne va permite .
Dupa un drum lung si obositor pe o ploaie torentiala ajungem sambata seara la Munchen unde facem un popas peste noapte la un camping frumos pe malul unui lac de la periferia orasului .
Campingul frumos , curatenie ,ordine, disciplina,berea buna ,1 EUR pe 45 sec de dush iar muzica mizerabila .Dupa ce ne-am "tratat" cu muzica country nemteasca ( la fel de kitsch ca si maneaua noastra de toate sambetele ) si cate o bere i-am zis responsabilului cu campingu ca vrem sa plecam a doua zi devreme si am primit asigurari ca - yes , no problem,door open tomorrow in ze morning - obositi am cam incheiat ziua. A, sa nu uit , pe lacul respectiv traieste cea mai mare rata muta din cate au fost vazute vreodata ( n-am facut poze asa ca trebuie sa ne credeti pe cuvant :) ) pe care ,vazand-o, brusc mi-a fost revelat misterul monstrului din Loch Ness. si cam atat cu sambata .

Duminica dimineata - ne trezim hotarati pe la 5 ora lor , ne strangem cortu' ,dam sa deschidem poarta - din parti , poarta ii incuiata iar la receptie nimeni , feldwebelu' ia-l de unde nu-i !!!

Calin gaseste o sonerie p-acolo , suna el de vre-o doua, trei ori si tot nimic. Intr-un tarziu apare si paznicu' nostru cu parul valvoi si ochii cat cepele facandu-ne semne de anormali. Aintz ring ok aber fiunf ring "oh !!!" si ne deschide nenorocita aia de poarta. Plecam si dupa ce ratacim un pic drumul prin Munchen ajungem duminica pe la pranz in Chamonix

Aici - vreme frumoasa , caldura mare (31 de grade) si binenteles totul inchis fiind program de duminica. Aflam ca la Office d 'Haute Montagnes (OHM) deschide la 17 iar la cazare la 16.30. Pt cazare am ales sa stam la unul din numeroasele gites (adaposturi ??!!) din Chamonix - is un fel de camere cu 4 paturi , cu grup sanitar pe hol la 12-14 eur pt un loc asa ca obositi fiind de pe drum si fara chef de scormonit prea mult dupa cea mai ieftina varianta, ne-am cazat la Le Vagabond aproape de centru si plin cu englezi (de altfel patronii is din Anglia ) si care are la parter un pub fain - dupa care atza la OHM sa aflam detalii despre ruta si cum va fi vremea maine .Acolo dupa ce asteptam cam jumatate de ora dupa o pereche de francezi care erau interesati de trekking prin zona ajungem noi la rand, intrebam informatii despre ruta Gouter si ni se spune ceva in genul: Da, vremea o sa fie ok cel putin 3 zile, trenuletu nu merge intre Bellevue si Nid d'Aigles, harti n-am dar cumparati de la magazine iar ruta ii marcata pana la Tete Rousse dupa care va luati dupa urme. Vedeti ca intre Tete Rousse si Gouter ii o portiune de mixt si uite asa in 5 min a terminat cu noi. Nu tu repere, nimic. Ne gandim ca tot ii bine, cel putin vremea va fi ok asa ca plecam de maine dimineata.

12.06 Bellevue - Tete Rousse

Plecam nu foarte devreme inspre Les Houches de unde luam telecabina pana la Bellevue si de acolo ii dam la deal pe linia trenului cu cremaliera care nu functioneaza fiind extrasezon.
Dupa vreo doua ore ajungem la Nid d'Aigles - unde cautam ceva indicii despre ruta inspre Tete Rousse (TR) dar din parti !!! Dupa cateva vorbe de duh adresate OHM-ului observam o trupa de vreo zece hotarati taind pantele inzapezite prin stanga noului refugiu, paralel cu ghetarul Bionassay (Ups, pe net ziceau ca pana la TR ii ruta de trekking ori asta nu seamana deloc cu asa ceva !)
Bagam mare inspre ei, ii ajungem din urma si dau sa-i intreb in engleza daca merg inspre TR si ma izbesc de un implacabil "ne razumem " !!!
Brusc, cunostiintele de rusa din generala pastrate undeva in subconstient se reactiveaza "-Vi idite na Tete Rousse ?
- Idiom na Mont Blanc !!!" ( bine mah , bine ca nu mergeti pe Elbrus p'aici !!! nu-mi pierd cumpatul si insist)
-Piervai Tete Rousse , drugoi Gouter a patom Mont Blanc ?
- Da, da, idiom na Tete Rousse - vine intr-un final raspunsul mult asteptat.

Dupa nici zece minute ne intalnim cu un francez care cobora si care ne da o veste buna si una proasta. Vestea proasta era ca tot drumul inspre Tete Rousse era de fapt un mars care presupunea urcarea unor pante din ce in ce mai inclinate prin zapada din ce in ce mai mare si apoasa iar vestea buna am uitat-o !!! :(

Urcarea in sine devine in scurt timp epuizanta, ne oprim din ce in ce mai des, zapada ii nasoala, soarele arde ca dracu' si nu ne putem abtine sa nu ne gandim ca asta ar fi trebuit sa fie portiunea cea mai usoara a traseului. La un moment dat parasim ghetarul Bionassay si urcam inspre stanga. Calin imi arata un refugiu foarte sus pe creasta si-mi zice "Cred ca asta-i, cred ca acolo trebuie sa ajungem !". Descurajant de sus si de departe fata de unde eram si la cum ne miscam n-am fi ajuns nici la noapte. Ma uit mai atent si vad ca seamana cu ce-am vazut pe net, ii Gouter !!! N'am nici un dubiu, coshcomelia care privit de jos seamana cu un vagon de cale ferata in creasta, nu poate fi decat Gouter. Rasuflam usurati - daca ala-i Gouter , atunci Tete Rousse nu poate fi foarte departe, ar trebui sa-l vedem in foarte scurt timp si intradevar dupa inca 10-15 minute de urcat il vedem iar dupa alte cateva zeci de minute cadem epuizati la baza refugiului.

Exclus sa continuam azi, hotaram sa dormim noaptea asta la Tete Rousse (3100m) si sa plecam maine dimineata inspre Gouter (3800m). In refugiu oscilam intre un litru de ceai si un castron de supa dupa care le luam pe amandoua. Parca ne simtim mai bine, moralul se reface si vorbim din nou de planuri mari pt a doua zi, asta pana cand iesim in balconul refugiului si vad ruta pe care urmeaza sa urcam maine inspre Gouter, pare abrupta rau si cu un pic de ceata arata intradevar descurajanta pt moralul meu. Calin imi zice ca o sa ne distram fain maine pe portiunea asta cu cate un piolet fiecare si fara cuie de gheatza. Suficient pentru mine ca toata noaptea care a urmat sa nu prea am somn, nu stiu de ce.

13.06 Tete Rousse - Gouter

Ne trezim luni pe la 5 am, luam un mic dejun dupa care ne impachetam lucrurile sa-i dam cat mai repede in sus spre Gouter. Fiind speriat rau, pierd enorm de mult timp sa-mi fac bagajul, fapt care-l inerveaza un pic pe Calin. In fine, plecam pe la vreo sase jumate - sapte, iar apropierea de culoar ma face sa-mi revin un pic. Acum vedem mai bine pe unde urmeaza sa urcam si constatam cu usurare ca dracul nu-i nici pe departe chiar asa de negru cum pare iar legenda in jurul celebrului culoar ii doar o exagerare.

Ok, ii o zona mai expusa caderilor de pietre (chiar si cand l-am traversat am avut parte de asa ceva) dar de aici si pana la ruleta rusa sau culoarul mortii sau alte bazaconii cu care se poate gasi pe net e cale lunga.

Ajungem din urma un grup de englezi si urcam impreuna cu ei inspre Gouter. Traseul pe aici seamana un pic cu padinile din Piatra Craiului ( fara grohotis dar cu stanca friabila si prevazut cu cabluri pe portiunile mai abrupte pe care se recomanda sa ne punem zelbu ) si extrasezon fiind, are din loc in loc portiuni de zapada si gheatza - deci suntem obligati sa ramanem cu coltzarii in picioare .Desi pe tot parcursul urcarii putem vedea refugiul Gouter ,avem impresia ca cu cat urcam mai mult inspre el distanta ramane egala :(
Unul dintre englezi zice ca daca asta-i cea mai usoara ruta spre Mont Blanc atunci nu vrea sa stie cum arata celelalte. Ii raspund ca am impresia ca francezii muta refugiul pe masura ce ne apropiem de el ): si intr-un final ajungem. Refugiul Gouter ii situat in creasta, la 3800 si are o capacitate de 83 de locuri adapostind in varful de sezon ( iulie - septembrie ) pana la 280 de persoane pe zi - asta ca sa va faceti o parere despre cum arata o tura pe Mont Blanc in perioada respectiva. Se obisnuieste sa se faca rezervari prin telefon din timp ( cu cateva saptamani inainte , care se confirma cu doua zile inainte de data urcarii) , pretul pentru o noapte se invarte pe la 20 euro iar litrul de apa costa 4eur, exact cat costa o bere jos la Le Vagabond.

Ii deja ora 10, am putea chiar incerca sa continuam azi catre varf dar dupa ce aflam de la cabanier ca vremea o sa fie superba maine, ne hotaram sa plecam la noapte cu toti ceilalti. Englezii zic la fel dar se pregatesc sa faca o tura de aclimatizare dupa o pauza de vreo doua ore. Noi preferam in schimb sa ne odihnim in timpul asta, ca sa fim in forma cand plecam spre varf. Planul ii sa ne trezim la 2 am si dupa un mic dejun , sa-i dam la deal, dupa care sa coboram atat de repede incat sa prindem ultima cabina spre Bellevue, asta insemnand sa ajungem inainte de 17.00 la 1600 m, pe cat de simplu pe atat de irealizabil !!!

Vremea ca de obicei superba , foarte mult soare, Calin se intinde la plaja iar eu ma grabesc sa prind niste ture de somn inainte de a se aglomera in refugiu. Nici nu intru bine in sac ca incep sa apara de jos vreo 30 de oameni de toate natiile: slovaci , francezi ,bulgari ,englezi si din nefericire spanioli.

Daca cei anterior mentionati pastrau cat de cat o urma de liniste la intrarea in dormitorul refugiului aceasta a fost spulberata de sosirea grupului de spanioli pentru care se pare ca vorbitul in soapta nu a fost inca inventat aproape urland unu la altul isi gasesc in fine loc binenteles dupa ce reusesc sa exaspereze pe toti cei din jur atzipesc din nou dupa care usa refugiului se deschide cu un scartait si o voce pitzigaiata intreaba intr-o engleza cu accent suedezo-ceho-slovac : Does anyone seen my boots ??? se aud chicoteli in tot refugiul dupa care cineva care se straduia sa-si pastreze aerul sobru intreaba What kind of boots ? Mountain boots vine prompt raspunsul - timp in care
chicotelile se transforma in rasete inabusite - desi pentru ghinionistul in cauza situatia nu-i deloc hilara, va fi probabil transportat jos cu helicopteru' ceea ce l va costa vreo 450 eur si data viitoare va dormi probabil incaltat !!! oricum sper sa-si fi gasit bocancii aia intr-un final.

14.06 Gouter - varf - coborare

Suntem treziti de vanzoleala din refugiu pe la 2 AM.Afara senin ca de obicei si caldutz - Calin zice ca nu-s mai putin de 2 - 3 grade asa ca nu punem prea multe pe noi luam ca si mic dejun un litru de ceai cu biscuiti adusi de acasa ,fara graba ,dupa care ne echipam si plecam inspre varf .Urcam incet inspre Dome du Gouter la lumina frontalelor si in afara de saritul unor mici crevase ,drumul in sine nu pare sa ne puna vre-o problema .Credeam ca o sa am probleme cu altitudinea dar nici vorba , ma simt in forma si is chiar un pic suparat ca mi se pare ca ne miscam prea incet desi stam bine cu timpul .Ne oprim la Vallot pt un pic de ciocolata si apa - timp in care admiram rasaritul de soare , dupa care continuam sa urcam catre les Bosses. Autostrada de pe Col du Dome tinde sa se ingusteze pana devine in multe parti atat de ingust incat abia ii loc de un coltzar .Ultima parte inainte de varf ii super - mergem pur si simplu pe creasta ingusta cu Franta in stanga si Italia in dreapta dupa care panta incepe sa dispara si ajungem pe platou - in acelasi timp cu noi sosesc slovacii si o alta ehipa care venea dinspre Ag du Midi .Peisajul ii superb - asa ca desi initial am zis ca nu o sa stam mai mult de 10 minute cu tot cu poze pierdem vre-o jumatate de ora buna pe acolo.La coborare ne oprim la Gouter pentru a devora o conserva ,plecam de acolo pe la 13.00 dupa care pierdem vre-o patru ore bune sau chiar mai mult la coborarea inspre Tete Rousse timp in care ne devine foarte clar faptul ca o sa ratam ultima cabina de la Bellevue dar planuim sa coboram pe jos spre Les Houches - sansele pentru un dus fierbinte seara ramanand speram noi intacte ( dar undeva in spatele nostru o marmota invelea ciocolata in staniol :) ) .Mai mult din lene sau oboseala uitam sa luam apa de la Nid d'Aigles si dupa vre-o jumatate de ora de mers prin soare setea incepe sa ma chinuie .Calin are probleme cu bocancii si ramane un pic in spate .Ajung in fine la Bellevue si incerc sa gasesc un marcaj sau ceva inspre Les Houches cum logic speram sa gasesc dar nici vorba era numai o urma de poteca ce parca dadea intr-acolo .Ajunge si Calin in ciorapi si cu bocancii in mana pe calea ferata .Data fiind situatia ne gandim ca cel mai bine ii sa punem sacii afara si sa coboram linistiti maine la 7.30 cu prima cabina Reusesc intr-un final sa fac si rost de apa de la paznicul restaurantului de la Bellevue asa ca dupa ce mancam restul de potol care-l aveam la noi si
topim doi litri de apa intram linistiti in saci cu o priveliste superba in fata ( Aguille de Bionassay ) a fost cel mai relaxant somn din ultimele trei zile iar a doua zi , privit din Chamonix Mont Blancul nu mai parea asa de mare .

Galerie foto

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultimele ture ale membrilor nostri

PARTENERII NOSTRI

Marmot

Compressport

Artmatch

Sponser

Mewi