
Cum nu am putut sa stam prea mult acasa, iata-ne iarasi, eu si Radu, carandu-ne rucsacii pe creasta principala a retezatului, la lumina lunii. Ne indreptam spre caldarea Vaii Rele unde planuiam sa stam 3 nopti si sa cataram cate ceva in Coltii Pelegii. Nici unul dintre noi nu a mai fost acolo asa ca eram foarte nerabdatori sa vedem peretii si ...posibilitatile. Aveam un fel de topou cu traseele de acolo si auzisem de Muchia Mare, un traseu de 4B, 12 lungimi...o muchie aeriana, pasaje de catarat in perete, se termina la peste 2500m (singurul din Romania cica..) Vroiam sa il incercam! Vroiam sa ne simtim bine! :)
Am ajuns pana sub Vf Peleaga, am coborat in saua intre Peleaga si Papusa iar din sa, direct jos in caldare, sub Colti. Am pus cortul, facut un ceai, mancat, ceva povesti si somn...
Dimineata! :) Cer SUPERB!!! priveliste de nedescris si Coltii....extraordinari! Nu credeam ca este chiar asa mult potential de trasee "adevarate", de perete, aici. Asa ca mancam, facem un ceai, ne luam ceva mancare la noi, ne echipam si urcam rapid pana sub muchie. Intram in traseu pe la ora 9:40. O catarare superba pe linia matematica a crestei, intrerupta de mici pereti cu fisuri si hornuri. Primele lungimi merg destul de repede. Gasim si ceva pitoane, mai punem cate o nuca, cate un friend...Totul merge f bine si ne simtim foarte bine. Pe la lungimea a patra dam de un perete vertical care se termina cu o mica surplomba. Pentru ca pitoanele existau dar nu imi inspirau deloc incredere si pentru ca catararea era f frumoasa am mers tot timpul la liber, fara sa tragem de vre-un cui. Insa gasindu-ma in surplomba, fara prize la coltari, fara sa pot vedea deasupra si fara sa vreau in ruptul capului sa trag de cuiele alea (ca imi pareau atat de proaste..) am tras de mine pana la limita si la urma am fost nevoit sa ma odihnesc intr-unul.. A trebuit sa si regrupez imediat dupa surplomba, intr-un perete vertical, unde am batut inca 2 pitoane pentru ca coarda venea foarte greu. A venit si Radu, a regrupat mai jos si am pornit mai departe pana in urmatoarea regrupare. Acolo am stat putin, am mancat si baut cate ceva ca sa ne refacem puterile insa eu ma simteam epuizat dupa ultima lungime. Asa ca Radu a mers cap urmatoarea lungime si apoi inca jumatate de lungime pana sub un jandarm care se urca pe un perete vertical de vre-o 25 m. Acolo aceleasi pitoane proaste, eu foarte obosit, destul de tarziu si posibilitatea de a ne retrage destul de usor ne-a facut sa ne hotaram sa renuntam. In schimb am urcat pana in creasta pe un valcel din stanga Coltilor, am stat putin la soare si apoi am coborat inapoi la cort.
A doua zi vremea a inceput sa se strice iar pe mine ma ajungea din urma o raceala nasoala asa ca dupa ce am sarbatorit cu o prajitura ziua de nastere a lui Radu (LA MULTI ANI! si TINE-O TOT ASA!) :) am inceput sa strangem ca sa o dam la vale. Pana la Carnic ne-am intalnit cu multi prieteni si cunoscuti care urcau sa petreaca revelionul sus. In aceeasi zi insa a coborat si Calin Crainic care a fusese si el cu un prieten ca sa urce pe Retezat.
Deci am avut parte de o iesire "fast, light and wild" in care am vazut cum sta treaba cu Coltii, am facut 6 lungimi din Muchia Mare, ne-am simtit foarte bine si am plecat foarte hotarati ca sa mai petrecem inca multe iesiri in caldarea Vaii Rele, sub Colti.:)
VA INVITAM! :)
PS: Desi nu stiu cum sta treaba cu traseele de catarat din Parcul National Retezat, (care sunt, mult mai multe si mai frumoase decat am crezut) cred ca ar trebui facut ceva pentru mentinerea lor in conditii "rezonabile". Parerea mea e ca pitoanele care sunt, sunt foarte proaste si e un pericol... Dupa parerea mea ar trebui ori sa se inlocuiasca pitoanele existente cu unele mai "recente" ori sa se scoata alea vechi si atunci sa ramana traseele "curate" si sa le parcurga cine poate dar pe mobile..
In orice caz, cred ca ar trebui facut ceva! Pentru ca exista o comunitate de cataratori care mai merg prin Retezat si acum exista si o Federatie care, speram noi, sa se implice in astfel de probleme.
ADI