Pecka-Rock-Challange-2011

Pecka Rock Challange 2011 a fost prima editie a unui concurs de catarat la stanca organizat in Bosnia si Hertegovina. Am aflat de el in urma unui schimb de mailuri cu Igor, unul dintre principalii organizatori, care dorea informatii despre HCO si data desfasurarii pentru a nu suprapune evenimentele. I-am zis ca in principiu, daca nu suprapune concursul nici cu HCO nici cu Hercules Maraton suntem interesati sa participam. Week-end-ul concursului e stabilit pentru 14-15 mai si incepem sa cautam amatorii pentru deplasare. La inceput se anunta mai multa lume, dar incet incet renunta din diferite motive intemeiate in general :) . Totusi ramanem un grup de 4 oamnei care suntem decisi sa vedem cum va fi la acest concurs.

Vineri dupa masa la ora 18:00 reusim sa pornim din oras in formula Ami, Markus, Tufish si Mardale. Alegem varianta prin Novi Sad, unde si mancam cate o pleskavica, apoi autostrada Belgrad-Zagreb de pe care iesim spre Banja Luka si tarziu in noapte ajungem la locul faptei foarte bine indicat de catre organizatori cu indicatoare si cu date GPS. Aici, 2-3 corturi , un foc stins si binenteles nimeni treaz. Incercam sa nu trezim pe nimeni dar nu ne reuseste, si Igor iese dintr-un cort si ne intampina. Ne spune pe scurt care e planul maine si se intoarce inapoi la somn. Noi mancam ceva, punem corturile, soferii beau o binemeritata bere dupa atata drum si ne culcam si noi .

Dimineata ne trezim la o ora rezonabila si avem timp sa ne uitam in jur sa vedem unde am ajuns. Locul e foarte fain cu pajisti pe dealuri si ne aminteste de Apuseni. Falezele de catarat sunt chiar sub poiana unde am campat si in doar 3 minute ajungi la baza lor. Asa access mai rar :D

Mancam si apoi vine momentul inscrierii. Primim fisa de concurs si cate un tricou in schimbul taxei de inscriere in valaore de 5 euro. Initial, pe site-ul concursului erau inscrisi aproape 40 de concurenti, dar se pare ca nu toti au ajuns si fiind si dintre organizatori acolo nu ne dam seama cati dintre cei prezenti sunt de fapt inscrisi in concurs, dar oricum nu sunt mai mult de 20.

Formam 2 echipe, Ami cu Markus si Tufish cu Mardale si pornim la incalzire pe un lot de 4 trasee usoare. Doar rutele mai grele sunt echipate cu bucle asa incat lucram toti 4 in echipa si ne lasam buclele in trasee unii la altii ca sa mearga treaba struna. Dupa ce terminam cu cele 4 trasee ne mutam in sectorul cu majoritatea traseelor din concurs. Dintr-un total de 23 de trasee, 15 sunt in sectorul acesta. La baza lui o poaina cu iarba unde iti vine instant sa pui un izolier si sa te uiti la cei care catara ca la spectacol. Traseele sunt in general lungi, spre 30m si toata faleza e plina de gauri. La noi inca nu am intlanit asemenea faleza doar cu pocket-uri si genul de catarat e diferit, dar foarte fain. Ne uitam la cei care catara, si daca pentru Ami stim deja, din ce am vazut, ca nu exista contracandidate inscrise in concurs, pentru noi, la categoria baietilor, identificam repede singurul contracandidat serios. E un baiat tanar din Croatia, puternic, care catara destul de in forta. In timp ce noi studiem rutele de acolo, el face un traseu cotat pe la 7a+/7b si se distanteaza astfel :) . Ma pun cu Tufish si facem strategia pentru a ne apropia de el. Cataram pana la urma 7 trasee in prima zi si desi au fost mai usoare, numarul mic de concurenti le da valori semnificative, sistemul nefiind pe paliere de dificultate, ci doar 1000 de puncte imaprtite la cati catara traseul indiferent de dificultatea lui. Experienta la acest gen de concursuri ne spune ca avem sansa sa-l depasim pe baiat prin volum de trasee mai usoare decat prin 1-2 trasee mai grele, mai ales ca stam si prost la anduranta in momentul de fata, si un traseu sustinut de 30m, chiar daca fara miscari la limita, ne-ar epuiza toate fortele.

Seara rezolvam sa mergem la o familie din sat sa mancam ceva si primim bunatati facute acasa si rachie in mod "nelimitat". Ne ghiftuim pe saturate si aranjam si pentru un mic dejun a doua zi. Plecam la tabara unde toti cei prezenti sunt adunati in jurul focului si ne punem la povesti. Bere e din partea organizatorilor, nu stiu daca pentru toata lumea dar pentru noi sigur. :) Acum putem sa cunoastem o parte din oameni mai bine, si in principal pe cel care trage dupa el de doi ani comunitatea lor micuta de cataratori, si anume un francez :) Pentru cei care sunt la curent cu comunitatea din Romania, povestea sigur le trezeste niste similaritati. Julien a reusit de curand primul 8a din Bosnia :) si povestind cu el ne spune ca stand doar acolo nu mai are referinte si nu e sigur ca coteaza bine traseele dat fiind ca inante sa vina in Bosnia facuse pauza mult timp. E incantat de noua faleza cu gauri, pentru ca zice el, e stilul de roca pe care a inceput sa catere. El si cu inca un francez, Tvin au amenajat majoritatea rutelor din concurs alaturi de Igor. Cei din satele din jur ii stiu deja pe nume si atat sambata cat si duminica satenii au venit la faleza sa vada cum merge treaba :D

Duminca dimineata ne trezim primii si pentru ca micul dejun e programat la ora 10 ( ora 11 in Romania) ne decidem sa cataram un pic inainte. Parcurgem cele mai usoare 2 rute din concurs si ne indreptam spre masa. Aici primim omleta cu sunca, caimac, gem, muraturi, cafea, lapte, palcinte, toate facute de casa si foarte bune, asa incat nu ne mai putem misca de pe scaun cand suntem gata cu masa si suntem obligati sa refuzam ciocolata si caramelele ce ni le pregatisera gazdele pentru desert! Revenim la pajistea de la faleza si ne intindem la umbra pentru siesta. Azi nu mai e agitatia de ieri, pesemne ca seara cu bere si rachie si-a spus cuvantul :) Satenii insa sunt in numar dublu si aplauda fiecare evolutie chiar daca nu se soldeaza cu o parcurgere rotpunkt ! Ami e singura fata care catara traseele din sectorul asta si e clar preferata satenilor, ne-a spus si doamna la care mancam dimineata ca e deja vedeta in sat. Pe noi ne amuza tare, dar cine stie poate daca vad ce e cu cataratul asta in curand o sa-si imbie nepotii sa incerce si ei.

Azi nu l-am mai vazut pe baiatul din Croatia si ne interesam unde este. Aflam ca a plecat sambata seara fara sa-si predea fisa de concurs si fara sa dea un motiv pentru plecare. Ne dam seama ca nu mai avem cum sa ratam podiumul, dar mai facem trasee cat ne tine mana, ca doar pentru catarat am venit nu pentru podium. Incet, incet, lumea incepe sa plece, vin isi iau la revedere si pornesc spre casele lor. Chiar si dintre organizatori pelaca mai repede, asa incat la festivitatea de incheiere suntem doar noi 4 dintre concurenti. Predam fisele constiinciosi si grabiti de furtuna ce sta sa inceapa se organizeaza mica festivitate de premiere. Primim niste mici trofee si cateva premii simbolice. Nu e importanta valoarea lor dar gestul conteaza mai mult si le multumim organizatorilor pentru un week-end foarte fain unde am fost primiti cu mare ospitalitate. Ghidul nostru pe la localnici, Dane, ne spune ca oricand putem trage la el in Banja Luka, cand avem drum pe acolo . Noi ii spunem ca venim dar sa fie si un party pregatit, si el spune ca aia e cea mai mica problema.

Ne luam ramas bun de la gazdele noastre si pornim lungul drum spre Timisoara unde ajungem bine de tot dupa miezul noptii.