Pere, mere, prune, mure, baita, saritori, canion totul la chilot

Totul a inceput de cu seara, cind Markus m-a aburit ca va fi roua dimineata. Asa am decis sa ne culcam sub parul (a se citi pomul care face pere) din poiana de vis-a-vis de Dumbrava.Am intins izolirele, sacii si hop la patut. Nu a trecut mult si am realizat cumva ca stam sub "parul" lui Damocles si s-ar putea sa fim bombardati peste noapte. Am pus ad-hoc de un concurs: care "prinde" mai multe pere pina dimineata; apoi fiecare a trecut in lumea viselor. Am dormit destul de decent, mi se pare ca ne-am trezit in jur de 9.30. Concursul bineinteles, l-am cistigat detasat cu 2-0-0-0-0-0, "stringind" peste noapte 2 pere, una la sold si alta un pic mai tintita la "toba" urechii, dar fara prea mari daune. Acum nu stiu cit de corect a fost totul, eu poate, mai simtit ;), am numarat perele..

Micul dejun a fost pe cinste, din fund in sacul de dormit, cu multe pere in jur. M-am trezit de-a binelea cind Markus cu o para bine tintita m-a atins in barbie. Ce sa mai spun, Markus m-a facut peste noapte, mi-a dat la propriu buza-ficat, dar evident, n-ai cum te supara pe asemenea om, o sa-l prind si io la inghesuiala, dar o sa-l fac mult,mult mai finut :) Apoi cafa la Dumbrava, multe omlete, inca o gura de cola si facem planul: Cheile Prisacinei. Unul da altul ba, in final am facut echipa: 2 Diane: Marc si Farcas, Lars, Romano, eu, ah si era sa uit, Markus.

Plecam in jur de 12, o luam usor pe sosea pina la primul pod peste Cerna, ne regrupam, trecem podul de lemn si pornim pe poteca ce ne va duce spre chei. Dupa citeva momente de nedumerire, cu privire la intrarea in canion, ajungem la un afluent al Cernei cu debit mai mare. Gata, asta-i valea ne zicem, si plini de elan o luam la picior pe firul apei. Estimez ca am facut cam o ora si jumate de la Dumbrava pina la prima saritoare. Afara temperatura perfecta pentru canion, peste 30 de grade, debitul apei normal pentru luna august, fara nori amenintatori la orizont, tura promitea a fi una excelenta.

Asadar am ajuns la prima saritoare, pe stinga, pe perete o scara de lemn, apoi un fel de "degajament al unei constructii de/intr-o apa" (citandu-l pe ala cu burlanul de pe youtube), nu pareau a fi prea "naturale", si repede ne-am decis ca in chilot si fara ciorapi vom putea face o treaba mult mai buna prin apa. Zis si facut, dupa o pauza in care ne-am racit motoarele ca sa nu le calam la schimbul brusc de temperatura, baietii, mai curajosi, si-au dat jos textila, Markus, a preluat friiele expeditiei si fara prea mari greutati, doar cu cateva icnete si cateva grimase la atingerea apei cu ce avem fiecare mai pretios, trecem de primul hop. Apoi fetele reusesc si ele in aplauzele tuturor, sa treaca de bolovan. Nu stiu daca aplauzele erau chiar pentru ele, sau mai mult pentru noi baietii, asa de imbarbatare, caci totul devenise mult, mult, mai mic, dar in final te obisnuiesti si cu ideea asta :)

O luam din nou pe firul apei, fiecare mai mult sau mai putin mindru de chilotul lui, si trecem repede de inca 2-3 saritori, deja ne obisnuisem cu apa, era perfect. Ajungem la un mic luminis, si trecem de un mic baraj unde era o mica moara. Eu nu-mi amintesc de acea constructie, ultima data fiind in canion pe la 20 de ani (nu ca acum as avea mai mult). Nici Lars nu-si amintea: sa fi fost sa nu fi fost, nu stie, Markus parca era piedut, poate prea absorbit de ideea de a fi lider, poate Nae sau Alin ne lumineaza. In orice caz, pasul nu a fost dificil si ne lansam in toata splendoarea canionului... oaaa totul superb, pereti abrupti, mici grote, citeva saritori mai tehnice,un tricou si un chilot ud, fac deliciul ochiului. Ajungem si la saritorile cu "probleme", Markus e primul si ca un "tehnician" desavirsit urca la liber, si asigura totul cu cordelina, anouri, semicabestane, ce sa mai zic, mare om mare caracter :)

Apoi ne confruntam si cu ultima saritoare, un fel de ambuscada facuta din lemnele si bolovanii proveniti din viituri. Nu arata prea bine, pina la urma ne decidem sa urcam pe un pom cazut peste saritoare. Ce a urmat a fost de-a dreptul hilar, fiecare a urcat cum a putut, eu si Lars am folosit aderenta chilotului, Romano a rimat, fetele au fost ajutate si ridicate de catre baieti gen "alien abduction", si Markus parca s-a teleportat, nici nu am vazut cind a ajuns sus :). Una peste alta am reusit sa trecem si ultimul pas si am iesit la soare, am mincat o banana, un ursulet, o bucata de pita. Estimez ca am facut vreo 3 ore pe canion, 6 oameni.

Ce a urmat va descriu in citeva cuvinte. O retragere la chiloti pe cararile muntilor Cernei, multe popasuri in tufele de mure, sub pruni sau sub meri, citeva momente de ratacire pe carari, un localnic care ne scoate oarecum din incurcatura si vrea sa ne ofere o tuiculita mai veche de un an, caci anul asta nu are productie (omul de altfel asigurat), refuzam respectuos, citeva opriri (destul de scurte pentru mine) in punctele de belvedere, Markus dandu-si cu crema de plaja... in padure?!?!?, 18.30 inapoi la Dumbrava.

In final votez tura cu un 10+ si recomand tuturor sa o faca la chilot, si neaparat cu citeva reprezentante ale sexului frumos, ca de, un tricou ud nu trece neobservat, mai recomand si un prosop pt cei mai frigurosi, citiva metri de cordelina 10-15, 2-3 carabe si 2-3 anouri, un pic de atentie, incaltaminte buna de trek, s-a votat salomon, (cu ai mei scarpa am fost de vo' citeva ori ca si Bambi pe gheata) o temperatura de 30+ si voie buna. In afara de citeva zgirieturi, ba un spagat, ba o sfoara, ba o figura gen Bambi, toti am iesit multumiti din canion.

Premiul chilotul ud o sa mi-l adjudec! A fost un fleac, v-am ciuruit!! Oricum, echipa a facut totul!! Ah si sa nu uit, pozele sunt facute cu telefonul mobil, calitate destul de indoielnica asadar, motivati-va sa vedeti canionul prin propriul cristalin!!

Galerie foto

 

 

 

 

Ultimele ture ale membrilor nostri

PARTENERII NOSTRI

Marmot

Compressport

Sponser

Artmatch

Mewi