
Asteptam de mult prima iesire la frig pe anul asta. Nu a fost usor sa gasim un weekend potrivit cu atatea concursuri pe final de an dar iata-ne ajunsi in Retezat vineri noapte. Vremea se anunta calda dar speram sa gasim ceva zapada si gheata sa putem sa scuturam naftalina de pe pioleti si coltari. Cerul e plin de stele asa ca hotaram sa nu ne mai oprim la Gentiana si sa facem un bivuac undeva mai sus pe vale, sa fim mai aproape a doua zi de ceea ce ne propusesem: valcelele care dau in Creasta Pietrele si...ce-o mai fi.
Ne bagam la somn pe la 1.30 cu o priveliste extraordinara: sute de stele si o luna aproape plina care parca era aplica din tavan.
La 8 trezirea si constatam nu foarte bucurosi ca ....am uitat sa luam butelie pt. primus. "Nu-i stres", vorba unui priten de-al nostru asa ca mancam, ne echipam si ochim primul valcel: 1 lungime intinsa, nu foarte inclinat, gheata, stanca, cam tot ceea ce ne doream. Adi avea sa mearga cap toata ziua iar eu secund. Pe primul valcel am folosit cateva pitoane, o nuca, un friend si cam atat...Dupa o lungime valcelul isi pierde din inclinatie si hotaram sa nu mergem mai sus. Coboram in rapel si ne indreptam spre al doilea valcel. Aici lucrurile sunt mult diferite: cascada de gheata pe prima lungime cu o portiune aproape verticala destul de delicata in conditiile in care gheata nu era foarte groasa iar cuiul de sub Adi intrase doar pe jumate pana sa dea de perete. Adi se misca sigur pe el, trece pasajul si regrupeaza mai sus la 2 pitoane. Pe aceasta lungime am folosit doar cuie de gheata, exceptie regruparea. Vine si randul meu si simt din plin cum terenul incepe sa se apropie de verticala :). pt. prima oara nu am folosit lesa la pioleti si mi-a fost mult mai usor sa ma descurc cu scosul cuielor, schimbatul mainilor, scarpinatul in frunte etc.
A doua lungime e mult mai putin inclinata si ne duce la un brad dupa care facem primul rapel. In dreapta cascadei pe care tocmai am urcat-o este o placa de vreo 15-17 m pe care hotaram sa punem o mansa si sa incercam cateva miscari de dry-tooling. Al doilea rapel ne aduce jos la baza peretelui si dupa niste biscuiti, rahat si apa intru eu primul, hotarat de data asta... daca tot era top-rope :):)
"Dry-tooling" era ceva de care auzisem dar ce nu incercasem niciodata.E o senzatie tare cand atarni doar in varful pioletilor si in varful coltarilor monopoint. Ai impresia ca in orice clipa pioletii vor sari de pe prize si odata cu ei si tu de pe perete. In cele din urma asta s-a si intamplat intr-un loc in care as fi zis ca au fost luate jos toate prizele.
Urmeaza Adi si imi demonstreaza ca prizele erau acolo: merge foarte sigur pe el, se odihneste, schimba mainile pe piolet, traverseaza elegant spre dreapta dupa care trece o ultime placa de 3 metrii pe prize foarte fine pana in top.
Cum ziua e pe sfarsite hotaram sa strangem tot si sa ne retragem. Gasim un loc mai bun de bivuac de data asta si hotaram ca a doua zi sa incercam Creasta Frumoasa. Pana atunci programul obisnuit pt. o astfel de seara: cina, bem apa incalzita in sacul de dormit, povestim, facem planuri de viitor si intr-un final adormim cu aceleasi sute de stele deasupra capetelor. "E frumos la excursie.." vorba unui alt prieten.
Dimineata ne trezim cu lapovita pe noi. Se innorase peste noapte si vremea avea sa ne strice planurile. Strangem repede tot, mancam si hotaram totusi sa mergem in Creasta Frumoasa. Intre timp lapovita, ploaie, iarasi lapovita si tot asa...Dupa vreo 2 ore de umblat prin jnepenis si printe bolovani (bineinteles ca nu nimerisem ruta cea mai buna pana la baza peretului) se lasa o ceata laptoasa care ne convinge ca e mai bine sa renuntam. Uzi ca niste caini boschetari intram in Gentiana, bem un ceai si dam la vale.
Lasam in spatele nostru un munte care e prea putin exploatat in opinia mea. Bolovani de boulder, trasee de alpinism, dry-tooling, gheata, valcele abrute, creste zimtate si toate astea la doar 195 de km de Timisoara. Cred ca o sa mai mergem.....:)
Radu