Stagiu de initiere in ture alpine de iarna

Impreuna cu Horia am organizat si sustinut un stagiu de initiere in ture de iarna, in Retezat. La promovare ne-au ajutat cu succes Alin & Gianina, Elena & Suca si Mardale, asa ca intr-o saptamana am „strans” 10 participanti. Stagiul a durat 3 zile (25-28.02).

Ignorand prevestirile meteorologice ale unor „cunoscatori” care decretasera vreme nasoala si zapada flescaita, am plecat joi seara (25 feb) spre Cab. Gentiana. Planul de lucru era sa fim flexibili f.d. vreme si participanti. Adica n-am avut un plan concret ci doar o lista cu temele pe care vroiam sa le abordam la stagiu si o carca de echipament, care sa ne permita sa ne facem temele indiferent de conditiile meteo. (Pt. echipament le multumim Adrianei P., lui Andrei S., Cristi T., Dan S., Emil G., Vlad si Lucian C.)

Fiind un curs de introducere in ture de iarna si nu de alpinism, am pus accentul pe trekking in conditii de iarna si pe rezolvarea problemelor ce pot aparea intr-o astfel de tura: evitarea corniselor si taierii pantelor, orientare in teren, retrageri peste saritori, parcurgerea asigurata a unor portiuni de creasta expuse, parcugerea unor pasaje cu gheata.

Joi, pe la 1 AM am ajuns la Gentiana, unde ne-am confruntat cu stupiditatea administratorilor cabanei. Desi ne rezervasem 12 locuri, cu 10 zile inainte de stagiu, ajunsi acolo am aflat ca, conform procedurilor „sublime dar inexistente” si gandirii – sa-i zic „altfel” – a admin. cabanei Gentiana noi nu aveam locuri rezervate. (La sfarsitul povestirii dau detalii.) Asa ca ne-am inghesuit unii in paturi si altii sub paturi. Eu am prins un loc sub pat. Era ok ca „salteaua” din lemn era tare si fara galme, insa era nasol ca nu puteam sa ma intorc pe-o parte deoarece nu-mi incapeau umerii intre „saltea” si scandurile patului.

Ziua 1

Dupa ce ne-am „lafait” vreo doua ore jumate de somn, colegii de camera (din alte grupuri) ne-au dat si noua trezirea pe la 5 AM. Dupa ce au terminat de impachetat, râs si vorbit tare, si au plecat, am mai dormit o tura. Pe la zece ne-am inceput „treaba”. Am potrivit coltarii cu bocancii, la toata echipa, si am plecat in sus pe Valea Pietrele. Aproape de Lacul Pietrele „ne-am tras pe cur” (imi permit exprimarea fiind potrivita). Adica am batatorit un culoar pe care cursantii au exersat oprirea in piolet, la inceput fara coltari, apoi cu ei montati pe bocanci.

Vremea era buna: zapada era destul de „uscata” si mica –nu era risc de avalanse– vantul batea foarte slab, temperatura un pic sun zero si cerul variabil.

Mai departe am ales sa facem o tura pe creasta Stanisoara, in care am urcat din apropiere de L. Pietrele si am coborat pe langa cascada de gheata. La coborare am montat un rapel pe langa cascada, unde participantii au invatat sa coboare cu semicabestanul si am discutat un pic despre amaraje.

Seara am rezolvat problema locurilor in paturi. Dupa cina, cu cei care nu s-au retras am povestit despre tipuri de corzi si am exersat cateva noduri.

Ziua 2

Dupa o noapte intreaga in pat, ne-am trezit mai fresh, ne-am pregatit echipamentul de tura si-am plecat spre creasta. Am urcat pe Bucura 2 prin valcelul de retragere din traseele de catarat. Aici o parte din echipa (o parte din partea feminina :-)) s-a intors la Gentiana sa-si incarce bateriile. Restul am continuat pe creasta, peste Vf. Retezat, pana in Saua Lolaia.

Am tinut exact linia crestei, luand de-a dreptul stancile cu chiciura intre-picioare, pt. a exersa parcurgerea asigurata in coarda, a zonelor expuse, si plasarea asigurarilor (anneau-uri) dupa stanci. Am format 2 echipe: eu cu o coarda si Horia cu cealalta (defapt semicorzi, de alpnism, nu altfel :-)) cu cate 4-5 cursanti fiecare.

Plafonul de nori era jos si dupa ce am ajuns in cresta am intrat practic in ei si aveam vizibilitate doar vreo 100-150 de m. De dimineata pana la pranz a fost foarte cald, cred ca peste 0, apoi s-a racit considerbil si a inceput sa ninga. Noroc ca nu batea vantul. Mi-ar fi placut sa fie mai frig si cer senin dar si asa a fost ok, am simtit ca sunt intr-o tura in conditii de iarna.

In Saua de Iarna, dupa pauza de pranz, toata echipa era inca cu bateriile pline asa ca am continuat spre Saua Lolaia. Cand am ajuns pe Vf. Retezat, nu mai ningea dar se pusese frigul mai serios. Zapada relativ inghetata si mica a facut ca, coborarea spre Saua Lolaia sa fie mai lejera decat ne asteptasem. La vreo 500 m de sa, am deviat de la creasta, luand-o spre V. Stevia. Am pierdut vreo ¾ h ca sa revenim la traseu, pe un versant expus (zapada era f mica, in schimb erau multe lespezi acoperite de gheata). Cand am ajuns in sa, era deja aproape 7 seara si vizibilitatea f. redusa, dar am intuit bine coborarea si intr-o ora si ceva am fost la Cab. Pietrele. O parte din echpa a ramas la ciorba, la Pietrele, restul ne-am dus intins pana la Gentiana. Pe mine ma astepta o mamaliga cu carnati de casa si telemea. Pe restul nu stiu, n-am apucat sa vad.

Tura a durat vreo 11 ore, ceva mai mult decat planificasem, dar ritmul de mers a fost lejer si a fost binevenita, caci participantii au avut parte de un traseu complex, cu solicitari diverse.

Ziua 3

Ne-am trezit cu multa lene (cel putin cei din jurul meu), data fiind tura din ziua anterioara, dar vreamea buna cu cer senin si din nou fara vant ne-a motivat. Dupa micul dejun – care pt. mine a fost mare – ne-am adunat in fata cabanei pt. o scurta sesiune „teoretica” despre echipamentul de iarna. Apoi am urcat la cascada unde am amenajat 2 ateliere: rapel si catarare pe gheata. La rapel am „reluat” semicabestanul, de data asta cursantii si-au pus singuri nodul in carabiniera. La catarare, nefiind un curs de alpinism sau de catarare pe cascade de gheata, am ales o fata cazuta (60-75°) cu gheata mai moale, pe care am montat o mansa.

La ora 14 am strans taraba si am coborat la Gentiana. La 17 am fost la Carnic unde practic am incheiat programul. (Conform graficul de activitati, bine stabilit dinainte pt. acest moment, seara eu si Horia am mers la sauna.)

Participantii la stagiu: Alexandru Juca, Andrea Lupu, Bogdan Marcu, Calin Opre, Daniel Muresan, Diana Farcas, Florin Ocolisan, Iulian Popa, Marius Tivadar, Mihai Lukacsel, Otilia Danet – s-au descurcat f. bine. Felicitari, in special pt. tura de sambata.

Organizatori: Dragos Dubina (autorul prezentului raport) si Horia Colibasanu (initiatorul acestui stagiu).

Rezervare la Cab. Gentiana – povestirea e cam lunga dar, daca ai de-aface cu Cab. Gentiana, cred ca merita s-o citesti.

Cu 10 zile inainte de stagiu, Alin a sunat la unul dintre cele 3 nr. de tel. de contact ale Cab. Gentiana ca sa rezeve 12 locuri. Raspunsul a fost ca locurile resp. sunt disponibile si ca ni le rezerva. Dupa ce Alin ne-a rezervat locurile, l-am sunat si eu pe cabanierul respectiv, in aceeasi zi, si mi-a confirmat rezervarea. OK.

Cand am ajuns la Gentiana, cabanierul de serviciu (altul decat cel cu care vorbisem - sunt 2 cabanieri ce fac de serviciu cu schimbul) ne-a zis ca el nu stie nimic despre rezervarea noastra si ne-a aratat lista cu rezervari in care, intr-adevar, nu eram trecuti. I-am zis ca am vb. cu celalalt cabanier pt. a ne rezerva locuri... Am inteles ca cineva din partea Cab. Gentiana a uitat sa ne treaca si l-am intrebat cum sa rezolvam situatia.

Cabanierului de serviciu, brusc i-a sarit tandara (nu ne-am prins niciunul de ce, deorece ii vorbesim politicos) si a inceput sa ne zica asta e o cacialma, ca nu e adavarat ca noi am rezervat locuri, ca nu se vine la ora asta la cabana si ca ar fi corect sa ne dea afara, sa dormim unde stim. Adica ne-a facut mincinosi si nesimtiti si ne-a cerut sa-l apreciem pt. ca nu ne da afara. Ne-a mai zis ca nu e treaba lui ce am vb. noi cu celalalt cabanier, ca daca am vb. cu celalalt sa ne cazeze respectivul...?! Mi s-a parut absolut cretina reactia si fiind 2 nopatea am lasat-o moarta. Oricum nu aveam cu cine sa vb.

Ce m-a surprins si mai neplacut a fost ca vicepresedintele clubului care administreaza Cab. Gentiana a avut aceeasi atitudine (desi intre timp verificase cu cabanierul celalat, faptul ca noi ne rezervazsem locuri) doar ca si-a exprimat-o intr-un mod mult mai cizelat.

La plecare, cand ne-am dus sa platim, cabanierul ne socotise suma integrala, ca si cand am fi ocupat toate locurile, desi pt. prima nopate ne daduse doar 6 locuri, iar la restrul ne spusese sa ne descurcam cum stim, pe jos in sala de mese. Cand i-am atras atentia ca nu e ok, sa ne ceara bani pe ceva ce nu ne-a dat si mai ales in conditiile in care dintr-o greseala de-a lor am ramas fara locuri, din nou a inceput sa bombane si mi-a zis „ma tu iar ma enervezi, lasa-ma in pace si vezi-ti de treaba ta”. ?! Ceea ce a omis din schema lui mentala (extrem de rudimentara) era faptul ca banii pe care el vroia sa-i dau erau parte din „treaba mea”.

Nota: in prima seara la Gentiana, cabanierul care ne arata (mie si lui Horia) situatia locurilor rezervate in agenda cabanei si ne explica vehement ca daca nu suntem notati acolo inseamna ca n-am vb. cu nimeni pt. rezervare, ne-a zis referindu-se la Adi Glavan (nestiind daca-l cunoastem): „si tampitu’ asta ne-a anutat cu 2 zile inainte ca nu mai vine...”. Nu stiu ce relatie avea cu A. Glavan, ca sa-l numeasca „tampit” in fata noastra – niste clienti, necunoscuti – dar ma intereseaza mai mult: cine era tampitu’ celalalt. Eu sau Horia? Si de ce? Poate cineva din partea administratorilor cabanei Gentiana ne va lamuri.

Avand in vedere locatia de exceptie a Cab. Gentiana consider ca e pacat ca este administrata astfel , de niste persoane care-ti dau mereu de inteles ca esti la cheremul lor. Daca era intr-o statiune, alaturi de alte zeci de cabane, nu ar fi contat. Asa insa, mi se pare de nepermis.

Duba

Galerie foto

Stagiu de initiere in ture alpine de iarna

Galerie foto

Ultimele ture ale membrilor nostri

PARTENERII NOSTRI

Iti recomandam si

Informatii utile

Contacteaza-ne